Caruselul adevărului gol-goluț
Saga TEDxBăneasa
Pe 7 octombrie am dovedit și The Naked Truth. Adică am gătat ediția trei a TEDxBăneasa. Și simt nevoia să pun pe hârtie gânduri și emoții.
A fost greu. Mult mai greu decât primele două ediții.
N-am avut sponsori. Deloc.
Am avut sala plină însă biletele s-au vândut greu tare. Luam în considerare să anulăm eventul.
Am avut speakeri ce s-au retras. Alții ce au avut nevoie de mai mult timp să își finalizeze discursul.
Noi, cei din echipă, spuneam constant că ăsta e ultimul. Altul la anul nu mai facem.
Dar a venit ziua. Și am făcut evenimentul. Și a fost cel mai bun de până acum. Am primit feedbackuri excepționale. Oamenii s-au arătat dornici să mai vină și să-și aducă și prieteni. Engagementul continuă să crească, evenimentul să fie vizibil.
Așa că ne-a pus pe gânduri treaba asta. Că a fost cea mai bună ediție a noastră de până acum, nu e niciun dubiu. Așa că am analizat să vedem ce a fost diferit acum față de celelalte două ediții. De ce a fost atât de greu?
- Am epuizat prietenii. Na, e normal să apelezi la relații, că de-aia le ai. Să îi rogi să te ajute. Să te sponsorizeze.
- Am început foarte târziu. Doar cu trei luni înainte de eveniment ne-am mobilizat. Și având în vedere acest lucru, chiar zic că ne-am descurcat remarcabil.
- Suntem o echipă mică. Patru oameni. Și din acești patru oameni, doi nu se pricep deloc la vânzări, negocieri sau fundraising.
- Eu și Alina Marcu, cele ce deținem licența, avem amândouă copil mic. Iar eu împart acel copil cu Dan (@danmade) ce s-a ocupat de toata identitatea vizuală a ediției, a filmat și pozat evenimentul. Deci trei oameni din echipă erau un pic out of service.
- TEDx-ul este un proiect voluntar. Că așa e conceptul. Nu trăim din asta. Așa că a trebuit să reușim să jonglăm și să strecurăm pregătirea printre celelalte munci ale noastre.
Pe lângă toate aceste aspecte obiective, eu mai aveam ceva în spatele minții: gata, e ultimul. Abia aștept să scap, să mă ocup de proiectele mele din care mă pot și întreține. M-am setat așa. Și asta n-a făcut decât să mă încarce și mai mult.
Lecții învățate
După finalizarea Improvise, Adapt, Overcome, prima ediție a TEDxBăneasa, eram toți beți de emoție. Făcusem primul nostru TEDx.
Acum însă, deși a fost cea mai reușită ediție, n-am mai simțit-o așa. Sentimentele au fost mai așezate și consider că fix această situație când a trebuit să ne descurcăm doar din bilete ne-a învățat enorm de multe.
Am înțeles că lucrurile nu se fac pe brânci.
- Că e nevoie de timp.
- Că ne trebuie o strategie mai bine stabilită.
- Că brandul TEDx în sine nu (mai) e suficient să mute munții.
- Că avem nevoie de alt tip de promovare și alt gen de interacțiune cu speakerii.
- Că va fi nevoie să extindem echipa. Să avem oameni pe fundraising și pe coordonare a social media cu mână mult mai fermă.
Și sunt sigură că vor mai apărea și altele pe parcurs.
Așa că da, mai facem o ediție. Ce-i drept, mi-ar fi părut rău să nu am ocazia să-mi văd și eu rodul muncii (la ambele ediții ce au fost față-n față nu am prins decât primul discurs pentru că a fost nevoie să merg acasă la bebe).
Aceasta fu, pe scurt, povestea The Naked Truth. Sigur, mai sunt substraturi, mai sunt aspecte de povestit. Dar esența aici este.
Bonus: pentru că am postat pe facebook că voi da din casă în acest articol despre dedesubturi ale TEDx-ului, am fost rugată să povestesc ce înseamnă susținerea unui speech TEDx. So here goes. Cu disclaimerul că nu voi putea cuprinde detaliat toate informațiile despre ce înseamnă această pregătire:
- Nu se alege speakerul ci impactul. Nu ne interesează numele persoanei ci ce a făcut relevant în societate;
- După ce am ales persoana potrivită, ne uităm împreună la mesaj. Regulamentul TEDx spune că povestea speakerului este doar instrumentul prin care mesajul/the idea worth spreading ajunge la audiență;
- TED (technology, education, design) își propune să genereze schimbare. În atitudine, mindset, abordare, comportament. Astfel va fi nevoie ca mesajul să fie de impact. Să inspire către acțiune. Să crească încrederea și să motiveze;
- Un discurs bun presupune includerea mai multor elemente: fapte concrete, experiențe personale, studii, interpretări, concluzii. În guideline-urile TED se recomandă în acest sens răspunderea la trei întrebări:
-
- ideea mea e nouă?
- ideea mea e interesantă?
- ideea mea e factuală și realistă?
- E important ca speakerul să stăpânească ideea pe care o promovează. Altfel e doar părerism. Ne interesează experiența și noua lumină pe care o poate aduce datorită experienței.
- Există niște etape cheie în pregătirea discursului. Pe care până acum nu le-am respectat întocmai dar vom începe. TED recomandă ca primul draft de discurs să fie gata cu 6 luni înainte de eveniment. Pentru că niciodată nu va rămâne neschimbat.
- Respectarea timpului maxim de 18 minute este obligatoriu. Un minim nu avem.
- Indiferent cine este și ce reușite are acel speaker, reclama și vânzările sunt interzise în discursurile TEDx. Scopul nu este acesta.
- Și aici, ca în orice alt discurs din orice alt context, structura și firul roșu sunt cheia. Dacă o informație trecută în discurs nu mă ajută să construiesc mesajul, afară cu ea.
- Pasiunea. Vrem să vedem pe scenă oameni vii. Oameni care trăiesc și simt ce povestesc. Care știu că actorul principal e audiența și că pentru ei fac ceea ce fac.
Mai sunt, desigur, multe. Au fost scrise cărți întregi pe aceste subiecte. Și totul e adaptabil la context.
Ce știm sigur însă e că ne vedem la TEDxBăneasa 2024. Ne-am învățat lecția. Vom face mult mai bine.