„Seen”

Acum câteva săptămâni am dat peste postarea asta. Și m-a atins. M-a atins pentru că eu sunt acea persoană care îți citește aproape instant mesajul. Și când îl citește, îți și răspunde imediat. Încerc mereu să mă port cu oamenii în online așa cum aș face-o dacă am fi față-n față.

Am trecut și eu prin mesajul meu să fie citit și să nu mi se răspundă. Nu mă înțelege greșit, nu sunt absurdă și nu am pretenția să lase oamenii tot și să alerge la telefon când scriu eu. Însă a durut atunci când cu zilele și în repetate rânduri mesajele mele au fost ignorate.

Am observat că acest „trend” se întâmplă din două motive:

1. Distribuirea responsabilității sociale

Un exemplu la îndemână este atunci când am întrebat pe grupul colegilor mei de la actorie dacă ne vedem separat la repetiții. Oamenii citeau întrebarea mea și nu răspundeau. De ce? Pentru că de multe ori, fiind într-un grup de oameni, responsabilitatea se distribuie între toți oamenii participanți. Ceea ce înseamnă că fiecare în momentul respectiv se poate gândi „lasă, o să răspundă altcineva”. Asta combinat și cu „aștept întâi să văd ce răspund ceilalți și pe urmă mă decid”. Lucrul acesta poate să derive din faptul că nu ești 100% implicat și dedicat acelei activități, că ai alte priorități și nu simți că îți poți asuma încă acea decizie.

2. Deținerea controlului

Trăim niște vremuri în care toată lumea vrea ceva de la noi. Suntem bombardați cu informații, cu cereri, cu responsabilități. Și pe măsură ce creștem în vârstă toate acestea se înmulțesc.

Situația mea a fost să-i scriu în repetate rânduri seara unei prietene. Pentru că aveam lucruri care mă apăsau, pe care voiam să le împărtășesc și pentru că aveam nevoie de cineva. Însă aproximativ o dată din 10 (sau cel puțin așa îmi amintesc eu) îmi răspundea. În rest „seen” și-atât. Durea chestia asta de fiecare dată. Când i-am spus acest lucru, reacția ei a fost „e telefonul meu și fac ce vreau și răspund când vreau”. De prisos să spun că acel lucru m-a rănit și mai tare.

Atunci când toată lumea vrea ceva de la noi și pare că nu mai terminăm cu ce avem de făcut, vrem într-un fel sau altul să recâștigăm controlul și să refuzăm sau să acceptăm ceva ce chiar stă în puterea noastră.

Bineînțeles motivele sunt multiple iar eu ce-am evidențiat mai sus sunt doar unele posibile. Ce este sigur însă este durerea pe care acest „seen” o provoacă. Este echivalentul vorbei „e mai bine ca cineva să te urască decât să-i fii total indiferent”. Pentru că „seen” transmite un mesaj foarte puternic. Mesajul că nu contezi. Repet și subliniez: nu generalizez ci vorbesc despre situații critice în care un răspuns este clar așteptat, de încercări repetate, de rugi iar și iar ca celălalt să te vadă/ajute/asculte.

Bineînțeles că nu poți răspunde mereu imediat.

E perfect normal ca tu să decizi când, cui, cum și ce răspunzi.

E de înțeles să ai nevoie de control.

E în regulă să nu vrei să răspunzi sau să te lașă pradă distribuirii responsabilității sociale.

Însă ce vreau să te rog este să te gândești la mesajul pe care vrei să-l transmiți. Pentru că acel mesaj va influența (într-o mai mică sau mai mare măsură) o relație.